Dorin Liviu Zaharia
- Eu nu sint compozitor. Sint un cineast care se exprima prin muzica iar in ultima instanta incerc sa ramin om de cultura. In calitatea mea de membru ACIN, consider necesar un criteriu de distributie a valorilor culturale ce ne inconjura cu scopul de a desavirsi ceea ce ne-a ramas de la inaintasi.
- Muzica de film este o activitate elaborata in chip singular si am banuiala ca o teoretizare poate fi nu numai utila capitolului la care trudim, dar si agreabila.
- Aceasta este axiomatica oricarei intreprinderi care se ia in serios. Filmul insusi, ca industrie intreprinzatoare, este posibil axiomatic. Necesitatea cere o umanitate, a regizorului, care ordoneaza viata celor care omenesc, trudind la o satisfactie spirituala prin cinematograf.
- Ati definit foarte bine un aspect moral de netagaduit al muzicii, anume ca ea daruieste o realitate, un sens si o valoare curgerii timpului pe care il masoara intr-un fel deosebit de viu. Sa nu uitam nicicind muntele pe care Thomas Mann la vrajit. Este aceasta o realitate existenta in lumea filmului?
- Filozofia care sta la baza acestei gindiri este filozofia realitatii: nu tot ce ne inconjoara este real, dar tot ce este real ne inconjoara. Mai simplu zis, tot ce este real exista, dar nu tot ce exista este real. Acesta este amendamentul pe care mi l-am permis la gindirea hegeliana. Asa incit realitatea nu se confunda cu existenta. Nu ma pot opune niciodata dreptului la existenta. Dar pot amenda dreptul la realitate! Muzica de film este inconjuratoarea regiei. Aceasta presupune aplicatii in domeniul multimilor, colectiilor, structurilor, sistemelor de cunoastere artistica. N-as putea sa imi inchipui niciodata un Hemingway torcind, ca Penelopa, fotograme dupa fotograme, doar-doar cadru dupa cadru s-ar incadra intr-o conceptie heterodoxa. Nu putem insoti miscarea numai cu ochii minti, ca si cum gesturile ar fi doar in niste miini dind aparatelor viata. Filmul nu este catharsis. Filmul este eudaimonie. In lipsa sau in prezenta cartilor, el nu poate juca un rol linistitor. El este Rolul! A reprezenta o cultura, iata 'incrementa atque decrementa' filmului! Reprezentarea este realitate culturala, nu existenta semnificativa. Sa nu uitam cu totii ca existenata - realitatea ei - determina constiinta. Coda: munca este realitate, existenta este in curs de realizare. Muzica - in film - trebuie sa devina - realiter - scutier si cavaler ai constiintei artistice, de film. Fie filmul - arta singura, nascind istoria-i - preliminar al unei realitati dorite, fara inconjur, in preajma-ne. Fie filmul!
- Fie Lumina - inca o lumina si inca o lumina, chiar palide - neuitatul drept al fratilor Lumiere, cei care ne-au dat indemnul si posibilitatea unei geometrii nelumerene (si nu neaparat melies-iene)
- Regizorul conduce, coordoneaza, colaboreaza cu ceilalti creatori ai artei filmului. Ca urmare a acestei axiome, cineastul care se exprima prin muzica face, consecutiv, un synopsis, un scenariu, un decupaj tehnic (daca el compune in film si daca se cuprinde in aceasta expresie comuna) ale muzicii cu totul programatica si, in acelasi timp, ascunsa in programul ei. Eu iau decupajul regizorului si aflu in el, muzica gindind, 606 planuri insumate in 36 de secvente. Ce cifra superba! Dar de ce are 606 planuri? Decupez si eu decupajul, dar nu transversal ci descriptiv, conform geometriei ce poarta acest nume: urmaresc intersectiile, sistemul de epure. Ca abia apoi sa-mi extrag eu insumi o partitie (partitura) dimensional sonora. Imi desfac aceste grafuri si ma uit la ele. Ingrozitor! Aici si aici nu este ritm, aici nu este nici modern, nici vechi. Imi fac alte planuri si socotesc: total 240 din punctul meu de vedere, pitagoreizind. Intre aceste planuri, toate muzicale, unele trebuie sa aiba muzica.
ALMANAH 1982
.jpg)
0 ::
Post a Comment