E o bucurie aparte în a primi şi vedea ceva gratis şi există o lejeritate şi o largheţe în a face ceva lipsit de orice aşteptări de piaţă. Pur independent, pur ne-economic, Andrei Ştefănescu a făcut o treabă foarte bună. Asta e artă absolută, cea mai sinceră şi mai dezinvoltă, chiar dacă nu şi cea mai lucrată. Pe deasupra, omu’ ăsta a făcut filmul ăsta pentru el la fel cum eu scriu pe blog-ul ăsta pentru mine. Nu îmi permit să încep a compara cele două eforturi, a face un film, oricât de scurt, nepopulat sau lipsit de locaţii, este un efort enorm, dar îmi permit să cred că îl înţeleg într-o oarecare măsură.
Filmul începe superb. Miriam Rizea, actriţa aleasă (găsită?) pentru rolul principal are o intensitate aparte, o expresivitate uimitoare şi în primele cadre dă tot ce are mai bun. O actriţă de film. Este uimitor cum reuşeşte să te transporte în viaţa personajului, în trăirile şi universul ei intern în câteva foarte scurte minute. Urmează scena din apartamentul ei în care regizorul foloseşte puţin cam prea mult auto-focus-ul, dar fiecare cu pasiunile lui. Aici ea vorbeşte pentru prima oară şi după cadrele iniţiale de singurătate, angoasă, moleşeală, lipsă de vlagă, urbanizare şi detaşare de realitate, personajul nu poate transmite decât lipsa trăirii la intensitatea reală a sexului.
Sexualitatea devine tema filmului, unicul remediu al alienării, singura posibilitate rapidă, scurtă, capabilă de a te apropia de o altă fiinţă. Liantul dintre lumea internă, un loc al Iadului teologic, de exhaustivă singurătate şi lipsit de comunicare şi lumea exterioare, acolo unde alte insuliţe asemănătoare plutesc.
Mi-ar fi plăcut sincer mai mult. Poate o ieşire temporară din visul ficţional iniţial. Un escapism vag al personajului principal din singurătatea iniţială, dar asta nu ar fi schimbat cu mult filmul. Finalul m-a lăsat sincer puţin în ceaţă. Îmi permit să întreb, poate cineva vede filmul şi înţelege mai bine ca mine: în groapă, ea doarme sau e moartă? Nu de alta, dar respira vizibil şi totuşi aş înclina să spun că este moartă, trecând de la cadrul precedent.
Câteva mici probleme tehnice: auto-focus-ul de la început, sunetul a avut probleme de câteva ori, dar una peste alta un film independent bun, care cu puţină migală ar putea merge mult mai departe.
P.S. Am uitat de actor. El, Radu Crăciun, a fost genial. În primele cadre a fost atât de antipatic încât îmi venea să închid player-ul, ceea ce spune multe. Perfect din partea amândoura.
full article:
http://tezeu.wordpress.com/2013/09/28/dormi-trezeste-te
.jpg)
0 ::
Post a Comment