Seara de Joi
O cină în curte, vești proaste, viață mizeră, un cuplu de tineri care luptă mut cu viața. O luptă simplă și atît de complicată, deseori absurdă și amuzantă. Fucking Life.
Fragment:Filip întră în casă, apoi se întoarce. Elena mănîncă mărul. Filip vine la masă și începe să strîngă firimiturile. Le strînge în mînă, Elena îi pune și cotorul, Filip le pune toate într-o scrumieră apoi se așează la loc pe scaun și își aprinde o țigară.
FILIP
Stai mă liniștită, dacă vrei copil, facem copil... (Dacă) nu ne descurcăm noi cu el, îl trimitem la maică-ta, nu se descurcă nici ea îl plimbăm la maică-mea. Ne descurcăm noi. Ce, n-avem de-o ciorbă, de-o mîncare? De-o țigare?... Avem, nu?
ELENA
...ah. Bine că mi-ai adus aminte. Mîine trebuie să mergem la maică-ta.
FILIP
Da știu, m-a sunat să-mi aducă aminte.
ELENA
Cît face taică-tu?
FILIP
6 luni... Vezi că i-am luat niște flori. Le-am pus în glastra aia crăpată dar vezi că nu le-am tăiat codițele.
ELENA
Lasă că le tai eu.
Elena se ridică și intră în casă... își ia poșeta.
FILIP
Păi și eu cu ce mă îmbrac mîine?
ELENA
N-ai nimic curat?
FILIP
Nu știu, ia uita-te și tu...
aprox 10 minute
Scrieri din Fără Voie - roman experimental
O carte despre un loc intre un 'mine' si 'minE' în care există o intreaga lume incă necunoscută.
Nimic nu poate fi la întîmplare chiar de asa alegem să fie. Si daca fiecare lucru tinde să aibă un rost, un rost nespus si de multe ori nestiut, acestă carte si ea are un rost, un rost care inca nu are existenta. Este o carte a liniștii isterice. Si fiecare va intelege nu din idei sau din teme, ci din cuvinte si ascunsele lor. Dar această carte nu are un inteles.
Este un instrument de către noi-ire.
Si cum nu exisă un personaj coerent in carte si nici o lume narativă pe care să o putem numi si urmari de-a lungul intregii cărti, putem sa luăm ca personaj principal pe 'unul', si lumea sa interioară si accidentala...
Este o carte înspre o carte.
Cuprins:
01 Contra-materie p1
02 A-partea p9
03 Cercăi p23
04 Promisiuni p33
05 Neinteresearea de Moarte p51
06 On Bossa p58
07 Oamenii Descoperiţi p75
08 Peretele Numarul Patru
09 Peste Pleoape
10 Durerile Distilate
11 Erodari Circumvolute
12 Refragmentari
01 Contra-materie p1
02 A-partea p9
03 Cercăi p23
04 Promisiuni p33
05 Neinteresearea de Moarte p51
06 On Bossa p58
07 Oamenii Descoperiţi p75
08 Peretele Numarul Patru
09 Peste Pleoape
10 Durerile Distilate
11 Erodari Circumvolute
12 Refragmentari
pe scurt... 05
Sînt un cineast care se exprima prin muzica
Dorin Liviu Zaharia
- Eu nu sint compozitor. Sint un cineast care se exprima prin muzica iar in ultima instanta incerc sa ramin om de cultura. In calitatea mea de membru ACIN, consider necesar un criteriu de distributie a valorilor culturale ce ne inconjura cu scopul de a desavirsi ceea ce ne-a ramas de la inaintasi.
- Muzica de film este o activitate elaborata in chip singular si am banuiala ca o teoretizare poate fi nu numai utila capitolului la care trudim, dar si agreabila.
- Aceasta este axiomatica oricarei intreprinderi care se ia in serios. Filmul insusi, ca industrie intreprinzatoare, este posibil axiomatic. Necesitatea cere o umanitate, a regizorului, care ordoneaza viata celor care omenesc, trudind la o satisfactie spirituala prin cinematograf.
- Ati definit foarte bine un aspect moral de netagaduit al muzicii, anume ca ea daruieste o realitate, un sens si o valoare curgerii timpului pe care il masoara intr-un fel deosebit de viu. Sa nu uitam nicicind muntele pe care Thomas Mann la vrajit. Este aceasta o realitate existenta in lumea filmului?
- Filozofia care sta la baza acestei gindiri este filozofia realitatii: nu tot ce ne inconjoara este real, dar tot ce este real ne inconjoara. Mai simplu zis, tot ce este real exista, dar nu tot ce exista este real. Acesta este amendamentul pe care mi l-am permis la gindirea hegeliana. Asa incit realitatea nu se confunda cu existenta. Nu ma pot opune niciodata dreptului la existenta. Dar pot amenda dreptul la realitate! Muzica de film este inconjuratoarea regiei. Aceasta presupune aplicatii in domeniul multimilor, colectiilor, structurilor, sistemelor de cunoastere artistica. N-as putea sa imi inchipui niciodata un Hemingway torcind, ca Penelopa, fotograme dupa fotograme, doar-doar cadru dupa cadru s-ar incadra intr-o conceptie heterodoxa. Nu putem insoti miscarea numai cu ochii minti, ca si cum gesturile ar fi doar in niste miini dind aparatelor viata. Filmul nu este catharsis. Filmul este eudaimonie. In lipsa sau in prezenta cartilor, el nu poate juca un rol linistitor. El este Rolul! A reprezenta o cultura, iata 'incrementa atque decrementa' filmului! Reprezentarea este realitate culturala, nu existenta semnificativa. Sa nu uitam cu totii ca existenata - realitatea ei - determina constiinta. Coda: munca este realitate, existenta este in curs de realizare. Muzica - in film - trebuie sa devina - realiter - scutier si cavaler ai constiintei artistice, de film. Fie filmul - arta singura, nascind istoria-i - preliminar al unei realitati dorite, fara inconjur, in preajma-ne. Fie filmul!
- Fie Lumina - inca o lumina si inca o lumina, chiar palide - neuitatul drept al fratilor Lumiere, cei care ne-au dat indemnul si posibilitatea unei geometrii nelumerene (si nu neaparat melies-iene)
- Regizorul conduce, coordoneaza, colaboreaza cu ceilalti creatori ai artei filmului. Ca urmare a acestei axiome, cineastul care se exprima prin muzica face, consecutiv, un synopsis, un scenariu, un decupaj tehnic (daca el compune in film si daca se cuprinde in aceasta expresie comuna) ale muzicii cu totul programatica si, in acelasi timp, ascunsa in programul ei. Eu iau decupajul regizorului si aflu in el, muzica gindind, 606 planuri insumate in 36 de secvente. Ce cifra superba! Dar de ce are 606 planuri? Decupez si eu decupajul, dar nu transversal ci descriptiv, conform geometriei ce poarta acest nume: urmaresc intersectiile, sistemul de epure. Ca abia apoi sa-mi extrag eu insumi o partitie (partitura) dimensional sonora. Imi desfac aceste grafuri si ma uit la ele. Ingrozitor! Aici si aici nu este ritm, aici nu este nici modern, nici vechi. Imi fac alte planuri si socotesc: total 240 din punctul meu de vedere, pitagoreizind. Intre aceste planuri, toate muzicale, unele trebuie sa aiba muzica.
ALMANAH 1982
Dorin Liviu Zaharia
- Eu nu sint compozitor. Sint un cineast care se exprima prin muzica iar in ultima instanta incerc sa ramin om de cultura. In calitatea mea de membru ACIN, consider necesar un criteriu de distributie a valorilor culturale ce ne inconjura cu scopul de a desavirsi ceea ce ne-a ramas de la inaintasi.
- Muzica de film este o activitate elaborata in chip singular si am banuiala ca o teoretizare poate fi nu numai utila capitolului la care trudim, dar si agreabila.
- Aceasta este axiomatica oricarei intreprinderi care se ia in serios. Filmul insusi, ca industrie intreprinzatoare, este posibil axiomatic. Necesitatea cere o umanitate, a regizorului, care ordoneaza viata celor care omenesc, trudind la o satisfactie spirituala prin cinematograf.
- Ati definit foarte bine un aspect moral de netagaduit al muzicii, anume ca ea daruieste o realitate, un sens si o valoare curgerii timpului pe care il masoara intr-un fel deosebit de viu. Sa nu uitam nicicind muntele pe care Thomas Mann la vrajit. Este aceasta o realitate existenta in lumea filmului?
- Filozofia care sta la baza acestei gindiri este filozofia realitatii: nu tot ce ne inconjoara este real, dar tot ce este real ne inconjoara. Mai simplu zis, tot ce este real exista, dar nu tot ce exista este real. Acesta este amendamentul pe care mi l-am permis la gindirea hegeliana. Asa incit realitatea nu se confunda cu existenta. Nu ma pot opune niciodata dreptului la existenta. Dar pot amenda dreptul la realitate! Muzica de film este inconjuratoarea regiei. Aceasta presupune aplicatii in domeniul multimilor, colectiilor, structurilor, sistemelor de cunoastere artistica. N-as putea sa imi inchipui niciodata un Hemingway torcind, ca Penelopa, fotograme dupa fotograme, doar-doar cadru dupa cadru s-ar incadra intr-o conceptie heterodoxa. Nu putem insoti miscarea numai cu ochii minti, ca si cum gesturile ar fi doar in niste miini dind aparatelor viata. Filmul nu este catharsis. Filmul este eudaimonie. In lipsa sau in prezenta cartilor, el nu poate juca un rol linistitor. El este Rolul! A reprezenta o cultura, iata 'incrementa atque decrementa' filmului! Reprezentarea este realitate culturala, nu existenta semnificativa. Sa nu uitam cu totii ca existenata - realitatea ei - determina constiinta. Coda: munca este realitate, existenta este in curs de realizare. Muzica - in film - trebuie sa devina - realiter - scutier si cavaler ai constiintei artistice, de film. Fie filmul - arta singura, nascind istoria-i - preliminar al unei realitati dorite, fara inconjur, in preajma-ne. Fie filmul!
- Fie Lumina - inca o lumina si inca o lumina, chiar palide - neuitatul drept al fratilor Lumiere, cei care ne-au dat indemnul si posibilitatea unei geometrii nelumerene (si nu neaparat melies-iene)
- Regizorul conduce, coordoneaza, colaboreaza cu ceilalti creatori ai artei filmului. Ca urmare a acestei axiome, cineastul care se exprima prin muzica face, consecutiv, un synopsis, un scenariu, un decupaj tehnic (daca el compune in film si daca se cuprinde in aceasta expresie comuna) ale muzicii cu totul programatica si, in acelasi timp, ascunsa in programul ei. Eu iau decupajul regizorului si aflu in el, muzica gindind, 606 planuri insumate in 36 de secvente. Ce cifra superba! Dar de ce are 606 planuri? Decupez si eu decupajul, dar nu transversal ci descriptiv, conform geometriei ce poarta acest nume: urmaresc intersectiile, sistemul de epure. Ca abia apoi sa-mi extrag eu insumi o partitie (partitura) dimensional sonora. Imi desfac aceste grafuri si ma uit la ele. Ingrozitor! Aici si aici nu este ritm, aici nu este nici modern, nici vechi. Imi fac alte planuri si socotesc: total 240 din punctul meu de vedere, pitagoreizind. Intre aceste planuri, toate muzicale, unele trebuie sa aiba muzica.
ALMANAH 1982
214.
214. fericiti cei saraci cu duhul
213. avoid normal intercourse
212. own sense of structure
211. why does it function?
213. avoid normal intercourse
212. own sense of structure
211. why does it function?
pe scurt... 04
Este oare posibil Cinema-ul in culturile primitive. Si daca nu, inseamna asta ca Cinema-ul este produsul traditiei culturale Industrial Occidentale?
Ce este Cinema-ul in afara aparatului de filmat? Exista Cinema fara aparat de filmat?
210.
210. don't be afraid of the ugly
209. anxiety events
207. un-tuned society
206. one behind another
205. the un-reality of real life
209. anxiety events
207. un-tuned society
206. one behind another
205. the un-reality of real life
Exploitation Script - THRAUM - synopsis
Era o fata, Justine, care naste o papusa cu organe de om. Fiind vie dar neputind sa faca nimic, Justine, impreuna cu prietenul ei si Diana, o alta prietena, hotarasc sa cheme pe Arose, tatal Dianei care sa ii ajute sa scoata viata din papusa si sa o puna intr-o forma animata. In timpul procesiunii, Ilie prietenul Justinei, pentru ca nu mai crede in durere isi taie o mina, il raneste pe Arose si fuge din casa. Diana continua procesul de transformare al Justinei ungind-o cu o pasta facuta din sperma si organele tocate ale papusii si apoi o infasoara in tifon ca pe o mumie. Dintr-o camera inchisa iese o fata, Gumm, care isi vorbeste la masculin si arunca un pahar de apa la toaleta si apoi trage apa. Vede tot ce se intimpla. Este fata afazica a Dianei. Diana o alunga in Astulman Basal pentru ca Gumm vrea sa fie normala dar asta nu se poate pentru ca nu este un copil facut normal ci din resturile menajere ramase pe tevile blocurilor. Diana o puna sa paseasca pe o farfurie. Gumm pluteste prin aer peste cimpuri.
Justine se transforma intr-un baiat. Se sperie de Diana care se da drept mama lui si o imbrinceste si ea cade lovinduse la cap. El fuge. Din spate ii ies prin piele aripi de fluture albastru. Se intilneste cu Gumm intr-o padure. Gumm si Alexandru (Justine masculin) fac dragoste.
Intre timp, Ilie fugind pe strazi, vede un sinucigas cazind de pe bloc. Se duce la el si se uita la el. Acesta se trezeste. Si pleaca impreuna la Marius, un bun prieten al lui Ilie. Acolo, intr-un magazin de reparatii de televizoare, pe Ilie incepe sa il doara mina si sa simta prezenta unei bestii care vrea sa il omoare. Pleaca toti trei impreuna dupa acesta bestie imaginata. Ies din atelier in acelasi cimp in care sint si Alexandru si Gumm.
Alexandru il asteapta. Simte ca Ilie este cel pe care il asteapta. Cel pentru care exista. Sint dusmani naturali. Marius si cu Mortul vor sa o prinda si sa o omoare pe Gumm. Aceasta fuge in padure.
Diana afla intre timp, furind din capul lui Arose o parte din creier, unde este Alexandru si se duce dupa el. O gaseste pe Gumm in padure si o ascunde de cei doi care vor sa o violeze. Diana iese din padure tocmai cind Ilie vrea sa il omoare pe Alexandru. Diana il vrea pe Alexandru pentru ea. Pentru ca aripile de fluture dupa o asemena transformare inseamna ca este purtatorul unei mari puteri si vrea sa aiba un copil cu el. Dar Ilie il omoara pe Alexandru. Un fluture mare zboara din spatele lui Alexandru si o noua fiinta iese din corpul de barbat. O femeie. O femeie care este Justine. Dar care nu se mai recunoaste a fi Justine, pentru ca este o faptura noua.
Fluturele se aseaza pe Diana si ii suge din creier pentru ca atunci cind a fost lovita la cap, a capatat o rana genitala in forma de vagin. Si atingerea ei si a creierului era o mare placere. Ea lasa fluturele sa ii patrunda in creier, numai ca fluturele ii suge creierul si zboara. Diana ia foc.
In timp ce Diana arde, Ilie si Justine fac dragoste. Justine dorindu-si acum un copil adevarat. Un copil din barbat si femeie. Primul fusese facut de ea singura, din amintirile ei si din masturbarea cu un cutit.
Gumm alapteaza un pui de pasare albastra singura in padure. The End.
203.
203. erata
202. pain is consequence
201. unificarea creierului mama
200. casalotul de dimineata
197. art as pet
196. sa raminem neobservati, ca niste ucigasi psihopati
202. pain is consequence
201. unificarea creierului mama
200. casalotul de dimineata
197. art as pet
196. sa raminem neobservati, ca niste ucigasi psihopati
Vagonul 11
Opriți într-o gară pentru a aștepta un tren mai rapid să treacă, 6 oameni într-un compartiment, un gras cu telefon mobil, o familie diformă, o tînără timidă și disprețuitoare, un adolescent rebel, un meseriaș bețiv, încearcă să fie ei înșiși dar sa fie și civilizați.
Fragment:
"Gabi îi dă o sticlă mică de apă Georgianei. Apă pusă într-o sticlă de suc cu capac special prin care poți bea. Georgiana bea. Gabi pune genata la loc sus. Marian se uită pe geam.
Gabi se așează jos și desface punga. Grasul trece cu privirea prin punga ei în timp ce își mută privirea de la peron spre fereastră.
Gabi manîncă cartofi projiți reci și scofîlciți unii intr-alții cu o bucată mică de friptură de porc. Mănîncă cu mîna. Degetele ei devin sclipitoare de la uleiul prăjelii. Se uită pe fereastră. Georgiana se uită la ea cu sticla de apă în mînă. Grasul fură cu privirea la cum mănîncă Gabi.
Alin intră în compartiment și se apropie de Matei.
ALIN
Dacă vă dau zece mii, îmi dați și mie o țigară.
MATEI
Poftim?
ALIN
Dacă vă dau zece mii, îmi dați și mie o țigară?
Matei se înroșește. Scoate pachetul din buzunarul de la cămașă și îi dă o țigară. Alin îi oferă banii... "
aprox. 10 minute
Linear A - sinopsis
Linear A synopsis
Linear A este o trupa de muzica noise - Linn si Valerie. Ei se pregatesc sa faca un performance la o ecluza parasita. Omondu, prietenul lor ii filmeaza. Mai mult impotriva vointei lor.
Undeva departe, dupa lac, o fata mica Yba, care se sinucide prin infometare, ii priveste. Apoi danseaza. Ei o filmeaza.
Dupa ce string si pleaca de acolo, Yba alearga dupa ei. Valerie o ia cu ei desi Linn nu vrea.
Acasa, unde traiesc Linn si Valerie, Omondu le propune sa faca filme porno pentru bani. Valerie aude si pleaca din casa, o ia cu ea si pe Yba se duc afara in curte si se joaca cu pamintul intre degete.
Acasa Omondu continua sa il enerveze pe Linn cu camera de filmat in timp ce acesta vrea sa scrie poezie. Are citeva rinduri scrise. Linn ii ia camera si il filmeaza. Il pune pe Omondu sa se dezbrace. Yba intra casa pe geam si apoi in film linga Omondu, raspunde la intrebarile lui Linn. "Ma simt ca o foaie mototolita"
Yba in somn le povesteste in timp ce viseaza, un foarte ciudat vis, cu trei femei cu unghii lungi de lemn care sapa in organele unui barbat, Yba este una dintre ele care nu se paote abtine sa se napusteasca in barbat. Linn o asculta apoi o ia si merg impreuna cu Omondu la un concert spontatn la niste cazane industriale parasite. La concert, Yba este legata de Linn la gura, la miini, infasurata in fringhie. Yba cinta de sub o gura astupata cu scotch. Linn o deseneaza cu rosu, cu negru, cu albastru pe corpul gol, cintinde versuri bizare. "Tagaduiesc floarea desfacuta din poala femeii diforme" Valerie este ca intotdeauna concentrata la butoane, ea creaza sunetul, noseul, la un laptop, la un mixer, si alte deviceuri.
In niste ruine, Omondu si Valerie fac sex. Linn este linga ei. Ii priveste. Valerie sopteste - mai tare, mai tare... dupa aceea ii cere bani. Omondu este rusinat si intr-o situatie idioata... pleaca. Linn o intreaba "Cum i-ai spune placerii asteia?" Valerie cu banii de la Omondu cumpara suc si bomboane. Linn scrie pe un zid "Don't be afraid of the ugly" Linga el Valerie danseaza cu casti in urechi.
Linn o saruta pe Yba. Valerie nu il poate iubi pe Linn.
Unchiul lui Omondu, Banil sta pe canapea si se uita la Linn cum printeaza o carte. O carte despre nimic. Omondu o tine in brate pe Yba, ei nu ii place. Ybei ii place de Linn, il iubeste. Linn printeaza cartea si Banil citeste un fragment, e o timpenie, pleaca.
Valerie pentru prima oara cinta. Tipa pe scena. E singura. Linn este in public. Dupa performance, Linn o prinde pe Valerie "Nu poti sa te folosesti de muzica pentru tine"
Valerie pleaca. O ia pe Yba si pleaca de la Linn. Se duc intr-o padure, unde se joaca, un picnic, un foc, Yba ii spune Valeriei de ce vroia sa moara.
Omondu vrea sa devina unul dintre Linear A dar tatal lui, Banil, nu poate accepta ca fiul lui sa isi aleaga o viata similara mortii. Il fura de la Linn si il duce intr-o cabana cu doi servitori si o fata gata sa faca orice pentru el. Omondu fuge. Vrea sa o convinga pe Constance rivala tatalui lui sa il ajute sa il distruga pe Banil, aceasta in loc sa il ajute il baga intr-o pivnita pentru a-l forta pe Banil sa il lase in pave pe tatal ei. Dar acesta nu isi salveaza fiul si o conditioneaza pe Constance sa fie a lui, pentru ca numai asa il va ajuta pe tatal ei.
Constance ramine cu Banil dar o va ajuta pe Valerie sa il scoata de acolo pe Omondu. Impreuna cu Yba fug. Fug intr-un decor imens, undeva fara margini, undeva fara limite dar si fara ajutor. Se pierd asa cum fiecare dintre ei isi dorea dintotdeauna.
Linn se retrage intr-o groapa in mediatie. Si ia foc.
The End
Linear A este o trupa de muzica noise - Linn si Valerie. Ei se pregatesc sa faca un performance la o ecluza parasita. Omondu, prietenul lor ii filmeaza. Mai mult impotriva vointei lor.
Undeva departe, dupa lac, o fata mica Yba, care se sinucide prin infometare, ii priveste. Apoi danseaza. Ei o filmeaza.
Dupa ce string si pleaca de acolo, Yba alearga dupa ei. Valerie o ia cu ei desi Linn nu vrea.
Acasa, unde traiesc Linn si Valerie, Omondu le propune sa faca filme porno pentru bani. Valerie aude si pleaca din casa, o ia cu ea si pe Yba se duc afara in curte si se joaca cu pamintul intre degete.
Acasa Omondu continua sa il enerveze pe Linn cu camera de filmat in timp ce acesta vrea sa scrie poezie. Are citeva rinduri scrise. Linn ii ia camera si il filmeaza. Il pune pe Omondu sa se dezbrace. Yba intra casa pe geam si apoi in film linga Omondu, raspunde la intrebarile lui Linn. "Ma simt ca o foaie mototolita"
Yba in somn le povesteste in timp ce viseaza, un foarte ciudat vis, cu trei femei cu unghii lungi de lemn care sapa in organele unui barbat, Yba este una dintre ele care nu se paote abtine sa se napusteasca in barbat. Linn o asculta apoi o ia si merg impreuna cu Omondu la un concert spontatn la niste cazane industriale parasite. La concert, Yba este legata de Linn la gura, la miini, infasurata in fringhie. Yba cinta de sub o gura astupata cu scotch. Linn o deseneaza cu rosu, cu negru, cu albastru pe corpul gol, cintinde versuri bizare. "Tagaduiesc floarea desfacuta din poala femeii diforme" Valerie este ca intotdeauna concentrata la butoane, ea creaza sunetul, noseul, la un laptop, la un mixer, si alte deviceuri.
In niste ruine, Omondu si Valerie fac sex. Linn este linga ei. Ii priveste. Valerie sopteste - mai tare, mai tare... dupa aceea ii cere bani. Omondu este rusinat si intr-o situatie idioata... pleaca. Linn o intreaba "Cum i-ai spune placerii asteia?" Valerie cu banii de la Omondu cumpara suc si bomboane. Linn scrie pe un zid "Don't be afraid of the ugly" Linga el Valerie danseaza cu casti in urechi.
Linn o saruta pe Yba. Valerie nu il poate iubi pe Linn.
Unchiul lui Omondu, Banil sta pe canapea si se uita la Linn cum printeaza o carte. O carte despre nimic. Omondu o tine in brate pe Yba, ei nu ii place. Ybei ii place de Linn, il iubeste. Linn printeaza cartea si Banil citeste un fragment, e o timpenie, pleaca.
Valerie pentru prima oara cinta. Tipa pe scena. E singura. Linn este in public. Dupa performance, Linn o prinde pe Valerie "Nu poti sa te folosesti de muzica pentru tine"
Valerie pleaca. O ia pe Yba si pleaca de la Linn. Se duc intr-o padure, unde se joaca, un picnic, un foc, Yba ii spune Valeriei de ce vroia sa moara.
Omondu vrea sa devina unul dintre Linear A dar tatal lui, Banil, nu poate accepta ca fiul lui sa isi aleaga o viata similara mortii. Il fura de la Linn si il duce intr-o cabana cu doi servitori si o fata gata sa faca orice pentru el. Omondu fuge. Vrea sa o convinga pe Constance rivala tatalui lui sa il ajute sa il distruga pe Banil, aceasta in loc sa il ajute il baga intr-o pivnita pentru a-l forta pe Banil sa il lase in pave pe tatal ei. Dar acesta nu isi salveaza fiul si o conditioneaza pe Constance sa fie a lui, pentru ca numai asa il va ajuta pe tatal ei.
Constance ramine cu Banil dar o va ajuta pe Valerie sa il scoata de acolo pe Omondu. Impreuna cu Yba fug. Fug intr-un decor imens, undeva fara margini, undeva fara limite dar si fara ajutor. Se pierd asa cum fiecare dintre ei isi dorea dintotdeauna.
Linn se retrage intr-o groapa in mediatie. Si ia foc.
The End
tomorrow
If tomorrow I will die...
Will all this have any meaning? Would this be called art?
Would this make people know more about something?
No.
Will all this have any meaning? Would this be called art?
Would this make people know more about something?
No.
pe scurt ... 07
Căutarea atît de acerbă a regizorilor/secnaristi români înspre un realism fundamental in cinema vine nu din vreo tradiție național cinematorgrafică sau dintr-o caracteristică genetică a poporului român. Si nici la cererea publicului. Ci vine dintr-o puternică si repetată traumă școlărească. Un fel de boală cronică cu care ești infectat in anii studenției in Facultățile de Film. Sint două mari categorii de virus, VERIDICITATEA si 'SCRIE DIN CE ȘTII'. Si precum o mamă fumătoare care țipă la copilul mic prins cu țigara in gură, așa si cineaștii români prinși cu neveridicul in gură de către o instituție crescută si alăptată în onirismul, romantismul si vizionarismul comunist, sint bătuți pînă învață de frică.
Nu este un nou val românesc, ci o normală reacție imunitară la un sistem cultural educativ paradoxal si traumatic ai anilor '80 încă reprezentat în școli. Toți copii acestor părinți impuși devin după anii de educațional la fel ca si orfanii bonavi de SIDA filmati de televiziunile franțuzești in anii '90.
Noii regizori sint primii oamenii care au reușit să modifice virusul încît să îl transforme în organ auxiliar de subzistență. Bravo...
Nu este un nou val românesc, ci o normală reacție imunitară la un sistem cultural educativ paradoxal si traumatic ai anilor '80 încă reprezentat în școli. Toți copii acestor părinți impuși devin după anii de educațional la fel ca si orfanii bonavi de SIDA filmati de televiziunile franțuzești in anii '90.
Noii regizori sint primii oamenii care au reușit să modifice virusul încît să îl transforme în organ auxiliar de subzistență. Bravo...
pe scurt... 06
Sîntem români si deci nu avem nici o șansă pe strazi si printre Ei. Nu o spun cu răutate sau cinism, dar nici eu nu prea mai au loc pentru toți ai lor si cred ca e firesc să îi lăsăm pe ai lor în față. Nu vom cuceri noi lumea, și nici lumea nu ne va cuceri pe noi.
Sîntem români și nu sintem fiinte ale aerului conditionat, ale becului economic si ale rigipsului, nu sintem nici măcar fiinte ale modernității si post-modernitatii artistice, pentru că nu sintem ființe părăsite de Rost...
Sîntem români și șansa noastră este acolo, pe Plai în lumina soarelui, sub bătaia vîntului, în apa ploii, în mirosul aspru și sublim de balegă.
Subscribe to:
Posts (Atom)
.jpg)
