Camera Mică
Un băiat se încuie în camera sa pentru mai bine de un an. Fosta prietenă vine, fără sa vrea, la el crezîndu-se responsabilă pentru situația lui. Se pare ca nu este așa, și totuși...
Fragment:
"Maria este îmbrăcată de stradă, cu o jachetă pe ea. Cu geanta pe umăr. Și așa rămîne. Nu vrea decît să își îndeplinească datoria. Îi e chiar frică să se dezbrace, ar fi prea vulnerabilă...
ANDREI
Maria... Noi nu ne-am mai văzut de demult...
MARIA
... din 2003...
ANDREI
Te-ai schimbat... Eu te țin minte foarte altfel.
ANDREI
Ai devenit femeie...
Maria se uită la el. Își sterge repede nasul, ca pentru o mîncărime.
MARIA
Andrei, eu m-am măritat, am o fetiță...
ANDREI
Și?... Cum e?... Îți place?
MARIA
Ce.
Andrei tace din gură.
MARIA
E ca și cum m-aș vedea pe mine crescînd din nou... Andrei, ce e cu tine? Poți să îmi spui?
ANDREI
Să te vezi crescînd din nou!? Ce frumos...
Maria vorbește calm chiar cu căldură dar îi simți nervozitatea și limita peste care se luptă să nu treacă:
MARIA
Nu am nici un chef să fiu aicia, știi? Nu știu ce a vrut mama ta cu mine, ce crede ea că pot eu să rezolv cu tine, înțelegi? După mine poți să rămîi aici pînă totdeauna. Înțelegi Andrei? Nu mă mai interesează, am o familie acum. Nici nu îmi mai aduc aminte de Maria aia cu care, zici tu că ai rămas în minte. Și oricum aia era o fată foarte naivă și proastă.
(rîde)
A murit Maria aia Andrei, a murit. Poți să îți vezi de viața ta liniștit. Îmbracă-te, ieși afară, cîntă din nou, fă ce îți plăcea ție să faci, nu știu. Ăăă? Ce zici Andrei?... "
aprox 15 minute
Subscribe to:
Posts (Atom)
.jpg)
