Vagonul 11



Opriți într-o gară pentru a aștepta un tren mai rapid să treacă, 6 oameni într-un compartiment, un gras cu telefon mobil, o familie diformă, o tînără timidă și disprețuitoare, un adolescent rebel, un meseriaș bețiv, încearcă să fie ei înșiși dar sa fie și civilizați.

Fragment:
"Gabi îi dă o sticlă mică de apă Georgianei. Apă pusă într-o sticlă de suc cu capac special prin care poți bea. Georgiana bea. Gabi pune genata la loc sus. Marian se uită pe geam.
Gabi se așează jos și desface punga. Grasul trece cu privirea prin punga ei în timp ce își mută privirea de la peron spre fereastră.
Gabi manîncă cartofi projiți reci și scofîlciți unii intr-alții cu o bucată mică de friptură de porc. Mănîncă cu mîna. Degetele ei devin sclipitoare de la uleiul prăjelii. Se uită pe fereastră. Georgiana se uită la ea cu sticla de apă în mînă. Grasul fură cu privirea la cum mănîncă Gabi.
Alin intră în compartiment și se apropie de Matei.
ALIN
Dacă vă dau zece mii, îmi dați și mie o țigară.
MATEI
Poftim?
ALIN
Dacă vă dau zece mii, îmi dați și mie o țigară?
Matei se înroșește. Scoate pachetul din buzunarul de la cămașă și îi dă o țigară. Alin îi oferă banii... "


aprox. 10 minute

Linear A - sinopsis

Linear A synopsis



Linear A este o trupa de muzica noise - Linn si Valerie. Ei se pregatesc sa faca un performance la o ecluza parasita. Omondu, prietenul lor ii filmeaza. Mai mult impotriva vointei lor.
Undeva departe, dupa lac, o fata mica Yba, care se sinucide prin infometare, ii priveste. Apoi danseaza. Ei o filmeaza.
Dupa ce string si pleaca de acolo, Yba alearga dupa ei. Valerie o ia cu ei desi Linn nu vrea.
Acasa, unde traiesc Linn si Valerie, Omondu le propune sa faca filme porno pentru bani. Valerie aude si pleaca din casa, o ia cu ea si pe Yba se duc afara in curte si se joaca cu pamintul intre degete.
Acasa Omondu continua sa il enerveze pe Linn cu camera de filmat in timp ce acesta vrea sa scrie poezie. Are citeva rinduri scrise. Linn ii ia camera si il filmeaza. Il pune pe Omondu sa se dezbrace. Yba intra casa pe geam si apoi in film linga Omondu, raspunde la intrebarile lui Linn. "Ma simt ca o foaie mototolita"

Yba in somn le povesteste in timp ce viseaza, un foarte ciudat vis, cu trei femei cu unghii lungi de lemn care sapa in organele unui barbat, Yba este una dintre ele care nu se paote abtine sa se napusteasca in barbat. Linn o asculta apoi o ia si merg impreuna cu Omondu la un concert spontatn la niste cazane industriale parasite. La concert, Yba este legata de Linn la gura, la miini, infasurata in fringhie. Yba cinta de sub o gura astupata cu scotch. Linn o deseneaza cu rosu, cu negru, cu albastru pe corpul gol, cintinde versuri bizare. "Tagaduiesc floarea desfacuta din poala femeii diforme" Valerie este ca intotdeauna concentrata la butoane, ea creaza sunetul, noseul, la un laptop, la un mixer, si alte deviceuri.

In niste ruine, Omondu si Valerie fac sex. Linn este linga ei. Ii priveste. Valerie sopteste - mai tare, mai tare... dupa aceea ii cere bani. Omondu este rusinat si intr-o situatie idioata... pleaca. Linn o intreaba "Cum i-ai spune placerii asteia?" Valerie cu banii de la Omondu cumpara suc si bomboane. Linn scrie pe un zid "Don't be afraid of the ugly" Linga el Valerie danseaza cu casti in urechi.
Linn o saruta pe Yba. Valerie nu il poate iubi pe Linn.
Unchiul lui Omondu, Banil sta pe canapea si se uita la Linn cum printeaza o carte. O carte despre nimic. Omondu o tine in brate pe Yba, ei nu ii place. Ybei ii place de Linn, il iubeste. Linn printeaza cartea si Banil citeste un fragment, e o timpenie, pleaca.
Valerie pentru prima oara cinta. Tipa pe scena. E singura. Linn este in public. Dupa performance, Linn o prinde pe Valerie "Nu poti sa te folosesti de muzica pentru tine"
Valerie pleaca. O ia pe Yba si pleaca de la Linn. Se duc intr-o padure, unde se joaca, un picnic, un foc, Yba ii spune Valeriei de ce vroia sa moara.

Omondu vrea sa devina unul dintre Linear A dar tatal lui, Banil, nu poate accepta ca fiul lui sa isi aleaga o viata similara mortii. Il fura de la Linn si il duce intr-o cabana cu doi servitori si o fata gata sa faca orice pentru el. Omondu fuge. Vrea sa o convinga pe Constance rivala tatalui lui sa il ajute sa il distruga pe Banil, aceasta in loc sa il ajute il baga intr-o pivnita pentru a-l forta pe Banil sa il lase in pave pe tatal ei. Dar acesta nu isi salveaza fiul si o conditioneaza pe Constance sa fie a lui, pentru ca numai asa il va ajuta pe tatal ei.
Constance ramine cu Banil dar o va ajuta pe Valerie sa il scoata de acolo pe Omondu. Impreuna cu Yba fug. Fug intr-un decor imens, undeva fara margini, undeva fara limite dar si fara ajutor. Se pierd asa cum fiecare dintre ei isi dorea dintotdeauna.
Linn se retrage intr-o groapa in mediatie. Si ia foc.

The End

tomorrow

If tomorrow I will die...
Will all this have any meaning? Would this be called art?
Would this make people know more about something?

No.

pe scurt ... 07

Căutarea atît de acerbă a regizorilor/secnaristi români înspre un realism fundamental in cinema vine nu din vreo tradiție național cinematorgrafică sau dintr-o caracteristică genetică a poporului român. Si nici la cererea publicului. Ci vine dintr-o puternică si repetată traumă școlărească. Un fel de boală cronică cu care ești infectat in anii studenției in Facultățile de Film. Sint două mari categorii de virus, VERIDICITATEA si 'SCRIE DIN CE ȘTII'. Si precum o mamă fumătoare care țipă la copilul mic prins cu țigara in gură, așa si cineaștii români prinși cu neveridicul in gură de către o instituție crescută si alăptată în onirismul, romantismul si vizionarismul comunist, sint bătuți pînă învață de frică.
Nu este un nou val românesc, ci o normală reacție imunitară la un sistem cultural educativ paradoxal si traumatic ai anilor '80 încă reprezentat în școli. Toți copii acestor părinți impuși devin după anii de educațional la fel ca si orfanii bonavi de SIDA filmati de televiziunile franțuzești in anii '90.
Noii regizori sint primii oamenii care au reușit să modifice virusul încît să îl transforme în organ auxiliar de subzistență. Bravo...

pe scurt... 06

Sîntem români si deci nu avem nici o șansă pe strazi si printre Ei. Nu o spun cu răutate sau cinism, dar nici eu nu prea mai au loc pentru toți ai lor si cred ca e firesc să îi lăsăm pe ai lor în față. Nu vom cuceri noi lumea, și nici lumea nu ne va cuceri pe noi. 
Sîntem români și nu sintem fiinte ale aerului conditionat, ale becului economic si ale rigipsului, nu sintem nici măcar fiinte ale modernității si post-modernitatii artistice, pentru că nu sintem ființe părăsite de Rost...
Sîntem români și șansa noastră este acolo, pe Plai în lumina soarelui, sub bătaia vîntului, în apa ploii, în mirosul aspru și sublim de balegă.