Pe zi si comentariu ce trece imi dau seama ca acest film este un film pictural. Un film care se explica ca o pictura prin relatiile dintre obiectele din cadru. Stiam ca omul acapareaza intreaga atentie si de aceea am insistat mult, foarte mult pe fiecare cadru, pe fiecare moment, ca privirea sa poata trece de om in lumea lui. In lucrurile care il inconjoara. In lumina si culorile alese. In texturi si emotiile inconjuratoare. Timpul diluat permite un studiu foarte detaliat al lumii personajelor. De ce sa aleg acele momente revelatorii din viata personajelor cind fiecare moment este revelatoriu. Ma uit pe strada la oameni si simt ca ii cunosc de o viata chiar daca ma insel, chiar daca cu fiecare clipa in care ma uit, omul din fata se schimba si se schimba din nou. Asta si poate pentru ca nu cred in omul fix. In omul cu personalitate, in El. Ci mai degraba cred in omul schimbator. In omul adaptabil si plutitor in lume.
Si filmul acesta este tot o incercare a mea de a descrie cu forme ultra realiste o lume ideala. Iar daca unii spectatori au spus ca aceasta lume au trait-o si o cunosc, ma bucura enorm, pentru ca asta inseamna ca aceasta lume ideala exista :)
Dar despre pictural vroiam sa vorbesc. Vroiam sa ajut pe cei care vad filmul sa stie ca linistea dintre cuvinte, obiectele din jurul oamenilor, oamenii ca obiecte, starile lor in relatie cu vintul care bate, vopseaua de pe peretei in relatie cu intunericul si cadrul usilor, cuvintele spuse ca scirtiitul mobilei, miscarile si dorintele la fel de importante si in dialog cu ferimele de lumina care ii inconjoara.
Omul este integrat in lume. Lumea nu este a lui, el este o parte, parte egala cu toate celelalte formatiuni ale realului, ale imaginarului. Toate firimiturile sint egale. Toate. Iar muzica vine din continuul dans intre formatiuni. Intre plasmuiri si disparitii. Intre schimbari si ramineri.
Un film despre dinamica punctului fix.
Si intr-adevar, de ce sa facem asa ceva? Asta nu stiu, odata ma incercat sa aflu dar se pare ca nu se poate afla inainte. Se poate numai descoperi ce poti face si doar mai apoi, mult mai apoi sa te uiti indarat si sa cauti un rost.
Constructia, constructia venita din deschidere, deja construita si folosita. Nu din voia unui om. Ci din cumulul nestiintei pure. Din idioata sinceritatea.
Andrei
.jpg)
.jpg)
